Peștera Sinesie

Cunoașterea peșterilor și a habitatului acestora, cu conștientizarea impactului negativ al vizitelor în peșteri și înțelegerea problemelor de mediu cu care se confruntă aceste tipuri de arii protejate, liliecii fiind predispuși la părăsirea interiorului acestora, din cauza disturbării.

Peștera Sinesie este situată în arealul satului Căprioara, comuna Săvârșin, județul Arad, la circa 1 km de centrul așezării, fiind o arie protejată de tip speologic. Peștera este declarată Monument al Naturii. Rezervația se suprapune peste ariile naturale protejate: ROSCI0355 Podișul Lipovei – Poiana Ruscă Drocea și ROSPA0029 Defileul Mureșului Inferior-Dealurile Lipovei. (SPA) desemnează ariile de Protecție Specială Avifaunistică - constituite cu scopul menținerii în stare favorabilă a speciilor de păsări sălbatice și conservare a acestora. (SCI) desemnează siturile de Importanță Comunitară - constituite cu scopul menținerii și conservării speciilor de plante și animale sălbatice și habitatelor naturale de interes comunitar reprezentative pentru regiunea biogeografică în care se încadrează.

Peștera are o singură intrare, care se găsește la baza unei faleze de mici dimensiuni, la liziera pădurii, în spatele unor case particulare. Lângă Peștera Sinesie, tot în rezervație, mai există încă două peșteri de mici dimensiuni: Peștera Mică de la Sinesie și Peștera Vulpii.

Peșterile de pe teritoriul protejat al rezervației sunt formate într-un banc calcaros neojurasic (Jurasicul este perioada când cele mai mari reptilele, numite și dinozauri, au dominat pământul, în urmă cu milioane de ani), de culoare alb-cenușiu.

Peștera Sinesie, având o dezvoltare de 77 m, a fost formată în regim înecat, de un curs de apă, care a părăsit treptat cavitatea și care este în prezent situat la 10 m mai jos de intrare, sub forma unui mic izvor carstic. (Carstul reprezintă o eroziune și dizolvare a calcarelor, gipsurilor și sării, provocate de apele subterane sau de suprafață și urmate de crearea unor forme caracteristice.)

Peștera este fosilă (peșteră fără apă), ascendentă (urcătoare) și formată de-a lungul unei galerii principale spațioase, în jurul căreia sunt dispuse o serie de diverticule (prelungiri)  de mici dimensiuni, dar și un puț de 5 m, care conduce la un nivel inferior.

De remarcat este pătura groasă de sediment (depunere), care acoperă podeaua peșterii, aceasta fiind formată, în mare parte, din pământ și guano (excremente de liliac). În acest strat de sediment, în urma unor săpături arheologice, au fost descoperite mai multe resturi ceramice aparținând primei epoci a fierului. În urma cercetărilor s-a ajuns la concluzia că peștera nu a fost locuită, în schimb, a fost vizitată sporadic în acea perioadă.

Un element semnificativ îl reprezintă prezența în interiorul peșterii a unor specii de chiroptere (animale din familia liliecilor) precum: Myotis myiotis (Liliac comun), Rhinolophus ferrumequinum (Liliac mare cu potcoavă), Rhinolophus hipposideros (Liliac mic cu potcoavă) sau Miniopterus schreibersi (Liliac cu aripi lungi). Liliecii folosesc galeriile peșterii ca adăpost de iarnă pentru hibernare sau vara, pentru nașterea puilor. Deoarece toate speciile de lilieci din România sunt strict protejate prin lege, Peștera Sinesie a fost închisă cu o poartă din bare orizontale, care să permită accesul chiropterelor în interior.

Comunitatea locală, prin reprezentanții serviciilor de mediu din cadrul administrației locale, dar și prin intermediul voluntarilor, împreună și sub îndrumarea Serviciului Teritorial ARAD al ANANP, au luat măsuri specifice de protecție și conservare, precum: interzicerea atingerii pereţilor şi formelor de pe podeaua şi tavanul peșterii; interzicerea efectuării unor exploatări de materiale sau orice alte săpături fără avizul Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate/administratorul ariei naturale protejate; interzicerea amenajării unor construcţii sau realizarea de noi drumuri (inclusiv parcări de autovehicule), cu excepția celor destinate administrării ariei naturale protejate; interzicerea distrugerii tăbliţelor indicatoare şi a marcajelor;  interzicerea campării și aprinderii focului în vecinătatea ariei naturale protejate; interzicerea  părăsirii potecilor turistice în afara traseelor special amenajate; interzicerea colectării rocilor, plantelor, animalelor, guano şi a altor materiale de interes ştiinţific din interiorul rezervației naturale; interzicerea afișării/ montării panourilor publicitare; evitarea oricărei intervenţii care are ca efect schimbarea condiţiilor microclimatice în interiorul adăpostului, astfel încât orificiile de intrare şi ieşire folosite de lilieci să rămână accesibile; evitarea iluminarii exterioare a adăpostului, mai ales în zona orificiilor de intrare sau a rutelor de zbor folosite de lilieci; interzicerea folosirii unor substanţe necorespunzătoare, toxice pentru lilieci; evitarea vizitelor frecvente în interiorul adăpostului; interzicerea reducerii spațiului disponibil prin porționarea adăpostului în mai multe compartimente sau schimbarea dimensiunilor orificiilor de intrare folosite de colonie; interzicerea poluării pe cuprinsul habitatului speciei (poluare fonică și luminoasă în interiorul  peșterii, deșeuri depozitate ilegal) și, nu în ultimul rând, interzicerea capturării exemplarelor de lilieci.