Rezervația de bujori a Academiei

Rezervația de bujori a Academiei este o naturală protejată care face parte din categoria ariilor protejate „Rezervaţie Naturală”, care corespunde categoriei IV IUCN, şi anume „arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservarea prin intervenţii de gospodărire”, situată în județul Olt, pe teritoriul administrativ al comunei Daneasa, cu o suprafață de 56,22 ha. ,,Rezervaţia de bujor românesc Călugăreasca” a fost declarată arie naturală protejată pe baza Legii 5/2000. 

Corespunzător componentelor valoroase ale teritoriului ariei naturale protejate, acestea constituie zone protejate cu caracter mixt, întrucât valorile patrimoniului care justifică regimul de protecţie sunt, în primul rând, de ordin ştiinţific – botanic, zoologic şi istoric. În acelaşi timp teritoriul posedă şi valori peisagere care justifică valorificarea prin activităţi de turism.

Obiectul protecției/conservării de interes educațional:  habitate forestiere deosebite  şi specii importante sub aspect faunistic și floristic. 

Rezervația dispune de mai multe tipuri de habitate alcătuite din păduri de foioase (cu specii de stejar comun, stejar pufos, stejar brumăriu în asociere cu arțar și jugastru), tufărișuri de arbusti și pajiști termofile cu influență mediteraneană; cu vegetație și faună specifică zonelor de câmpie.

În arealul rezervației naturale sunt întâlnite o mare varietate de arbori și arbusti, iar la nivelul ierburilor, pe lângă bujorul românesc vegetează o gamă diversificată de graminee și flori, dintre care unele foarte rare.

Arbori și arbusti cu specii de: stejar (Quercus robur), stejar pufos (Quercus pubescens), stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), gârniță (Quercus frainetto), cer (Quercus cerris), jugastru (Acer campestre), păducel (Crataegus monogyna), arțar tătăresc (Acer tataricum), lemn câinesc (ligustrum vulgare), măceș (Rosa canina) sau răsură (Rosa gallica).

Apariții floristice rare, printre care: bujorul românesc, brândușă galbenă (Crocus moesicus), brândușă de toamnă (Crocus banaticus), cinci-degete (Potentilla alba), scrântitoare (Potentilla argentea), floarea țăgăncii (Lamuim purpureum), aglică (Filipendula vulgaris), coroniște (Coronilla varia), pălăria-cucului (Geranium phaerum), plămânărică (Pulmonaria officinalis), coada-mielului (Verbascum phoeniceum), alior (Euphorbia cyparissias) sau ruțișor (Thalictrum minus).

Fauna sălbatică este reprezentată de mai multe specii de mamifere cu exemplare de: căprior (Capreolus capreolus), vulpe (Vulpes vulpes crucigera), iepure de câmp (Lepus europaeus), viezure (Meles meles), arici comun (Erinaceus europaeus), precum și de mai multe specii de șoareci de câmp.

Dintre păsări, cel mai des întâlnite sunt specii de uliu porumbar (Accipiter gentilis), șorecar comun (Buteo buteo), cuc (Cuculus canorus), ciuf-de-pădure (Asio otus), pupăză (Upupa eops), mierlă (Turdus merula), pițigoi albastru (Parus caeruleus), măcăleandru (Erithacus rublecula) sau sfrâncioc roșu (Lanius collurio).

Turismul, cercetările ştiinţifice şi educaţia ecologică au ca scop primordial conştientizarea publicului asupra necesităţii protecţiei valorilor naturale şi culturale din aceasta , respectiv dezvoltarea atitudinii eco-civice. 

Accesul în aria naturală protejată în scopul vizitării este permis tuturor persoanelor care respectă normele de conduită eco-civică, folosind drumurile de acces existente, numai pe căile de acces marcate.